Primul învățător al unui copil este mama. Ea îl hrănește cu energia și cu informația de care dispune la acel moment.
Renunță la desfacerea firelor și creează brodând adevărate opere de artă!
Elimină etichetarea pe tipare!
Oferă educații înalte și vei privi un rege!
Ce este învățarea pentru mine? Cum învăț eu?
Când mă simt împlinită că am învățat ceva?
Și cum e nevoie să fie procesul ca să pot folosi ceea ce am învățat?
Dar pe copiii mei cum îi învăț? Dar oare e nevoie să îi învăț eu ceva, sau poate e de fapt necesar să le țin spațiul viu și hrănit ca ei să învețe singuri?
E în regulă ca fiecare să fie interesat să învețe altceva, sunt diferiți și unici, dincolo de comparație. Pot să susțin asta?
Când se termină învățarea pentru un om?
Pot să las deoparte supraanaliza și să folosesc ce m-am învățat mama, și ce am mai învățat eu apoi, ca să brodez opere de artă?