Emoțiile mele sunt buni prieteni și ghizi interiori pentru mine.
Este normal să simt toate emoțiile și să nu rămân blocată în niciuna.
Emoțiile sunt ca și copiii: au nevoie să le văd, să le acord atenție, să le îmbrățișez, să învăț de la ele și apoi să le las să plece.
Suntem în viața acesta ca să primim și să dăm fericire.
Eu sunt responsabila pentru ceea ce simt. Ceilalți contribuie la felul în care mă simt, doar dacă le permit.
Când reușesc să-mi orchestrez emoțiile, mă simt relaxată și fericită cu mine, orice s-ar întâmpla.
Ce am nevoie ca să devin și mai pricepută la gestionarea emoțiilor mele?
Cum pot să îmi cresc inteligența emoțională?
Dar pe copiii mei cum îi pot sprijini în direcția asta?
Ce practici de gestionare a emoțiilor știu deja și ce practici noi pot deprinde?
Cum pot să văd și să accept și mai ușor lecțiile prin care mă ghidează emoțiile mele?
Dacă îmi pot gestiona emoțiile, îmi pot gestiona viața.